știolfăít1, știolfăíturi, s.n. (reg.) 1. plescăire prin apă sau prin noroi. 2. molfăială.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
știolfăít2, -ă, adj. (reg.) 1. ud; murdar de noroi. 2. care abia molfăie mâncarea în gingii. 3. care vorbește anevoie, nedeslușit. 4. știrb; bătrân.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink