ȘPRONȚUÍT s. olărit. (~ unui buștean.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șpronțuí, șpronțuiésc, vb. IV (reg.; despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronța.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘPRONȚUÍT, -Ă, șpronțuiți, -te, adj. v. ȘPRONȚUI. – [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink