ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÍGHEL s.n. (Metal.) Aliaj format din fier, carbon, siliciu, mangan și fosfor. [Pl. -le, -luri. / < germ. Spiegel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÍGHEL s. n. formă cu adaos de siliciu și mangan folosită la fabricarea oțelurilor dure. (< germ. Spiegel/eisen/)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Germ. Spiegel.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

șpíghel, șpíghele, s.n. (înv.) oglindă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șpíghel s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink