ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi șperț; mituială. – Șperțui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPERȚUIÁLĂ s. v. mituire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șperțuiálă s. f., g.-d. art. șperțuiélii; pl. șperțuiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink