ȘPÁCLU, șpacluri, s. n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn, folosită la netezit sau la răzuit tencuiala, chitul etc. – Din germ. Spachtel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÁCLU ~ri n. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel, cu mâner de lemn, folosită la șpăcluit. /<germ. Spachtel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÁCLU s.n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel, cu care se răzuiește tencuiala, chitul etc. [< germ. Spachtel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÁCLU s. n. unealtă, lamă triunghiulară de oțel, cu care se răzuiește tencuiala, chitul etc. (< germ. Spachtel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

șpáclu s. n. (sil. -clu), art. șpáclul; pl. șpácluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink