ȘPĂCLUÍT, -Ă, șpăcluiți, -te, adj. Răzuit, netezit cu șpaclul. – V. șpăclui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘPĂCLUÍ ~iésc tranz. (pereți, tavane etc). A acoperi cu șpăcluială. /șpaclu + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șpăcluí vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șpăcluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink