ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [Pr.: -clu-ia-] – V. șpăclui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPĂCLUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A ȘPĂCLUI. 2) Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu un șpaclu. [Sil. -clu-ia-] /v. a șpăclui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPĂCLUIÁLĂ s. v. șpăcluire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șpăcluiálă s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. șpăcluiélii; pl. șpăcluiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink