ȘOSELUÍRE, șoseluiri, s. f. Acțiunea de a șoselui și rezultatul ei; șoselare. – V. șoselui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOSELUÍRE s. (rar) șoselare. (~ unui drum de țară.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șoseluíre s. f., g.-d. art. șoseluírii; pl. șoseluíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOSELUÍ, șoseluiesc, vb. IV. Tranz. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare; a șosela. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele. – Șosea + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘOSELUÍ ~iésc tranz. rar 1) (drumuri) A transforma în șosea. 2) (teritorii) A înzestra cu șosele. /șosea + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOSELUÍ vb. (rar) a șosela. (A ~ un drum de țară.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șoseluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoseluiésc, imperf. 3 sg. șoseluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șoseluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink