ȘOSELÁRE, șoselări, s. f. Șoseluire. – V. șosela.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOSELÁRE s.f. Acțiunea de a șosela și rezultatul ei. [< șosela].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOSELÁRE s. v. șoseluire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șoseláre s. f., g.-d. art. șoselării; pl. șoselări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOSELÁ, șoselez, vb. I. Tranz. (Rar) A șoselui. – Din șosea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘOSELÁ ~éz tranz. v. A ȘOSELUI. /Din șosea
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOSELÁ vb. I. tr. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele. [< șosea].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOSELÁ vb. tr. a transforma un drum în șosea prin pietruire sau asfaltare. ◊ a înzestra o regiune cu o rețea de șosele. (< șosea)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOSELÁ vb. v. șoselui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șoselá vb., ind. prez. 1 sg. șoseléz, 3 sg. și pl. șoseleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink