ȘORȚ, șorțuri, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte pe care îl poartă dinainte, peste haine, femeile, muncitorii etc. în timpul lucrului, pentru a-și proteja îmbrăcămintea. 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) care face parte din uniforma școlarilor și care se poartă peste haine. 3. (În portul popular femeiesc) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, de obicei împodobită cu broderii, care se poartă peste fustă. – Din germ. Schurz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘORȚ ~uri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte care se poartă dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului. 2) (în portul popular femeiesc) Piesă dintr-o țesătură dreptunghiulară, de obicei împodobită cu broderii și purtată peste fustă. /<germ. Schurz
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘORȚ s. 1. (reg.) șolorof, șvartug. (~ul brutarului.) 2. (Mold.) pestelcă. (~ din portul popular feminin.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șorț, șorțuri, s.n. (reg.) 1. reputație proastă. 2. (în loc. vb.) a face șorț = a defăima, a vorbi de rău.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șorț (-țuri), s. n. – Îmbrăcăminte de protecție care se poartă dinainte. – Var. Munt., Trans. șurț. Germ. Schurze (Diez, Gramm., I, 129; Mîndrescu, 93; Cihac, II, 392; Borcea 214), prin intermediul pol. szorc, ceh. šorc, mag. surc.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șorț s. n., pl. șórțuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink