ȘOPRÚȚ, șopruțuri, s. n. Diminutiv al lui șopru. [Pl. și: șopruțe] – Șopru + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

șoprúț s. n. (sil. -pruț), pl. șoprúțuri/șoprúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink