ȘOLTÍC, -Ă, șoltici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ștrengar, șmecher, ghiduș, poznaș. – Din săs. scholtig.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘOLTÍC1 ~ca (~ci, ~ce) și substantival pop. Care face pozne; înclinat spre năzbâtii; șotios; năzbatios; ștrengar; poznaș. /<germ. Schuldig
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘOLTÍC2 ~ci m. mai ales art. Dans popular caracterizat prin deplasări complicate și schimb de parteneri, executat într-un tempo moderat. /<germ. Schuldig
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șoltíc adj. m., pl. șoltíci; f. sg. șoltícă, pl. șoltíce
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink