ȘOCÁT, -Ă, șocați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a suferit un șoc (2). 2. Adj. Impresionat în mod neplăcut, contrariat. – V. șoca.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOCÁT adj. v. contrariat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOCÁ, șochez, vb. I. Tranz. A contraria pe cineva, a produce cuiva o impresie neplăcută prin vorbe, gesturi, atitudini. – Din fr. choquer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘOCÁ ~chéz tranz. (persoane) A surprinde în mod neplăcut prin vorbe sau prin fapte. /<fr. choquer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOCÁ vb. I. tr. A contraria, a impresiona neplăcut; a displăcea. [< fr. choquer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOCÁ vb. tr. a impresiona neplăcut; a contraria. (< fr. choquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOCÁ vb. 1. v. contraria. 2. v. epata. 3. v. frapa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șocá vb., ind. prez. 1 sg. șochéz, 3 sg. și pl. șocheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink