ȘOÁCĂȚ, șoacăți, s. m. (Fam.) Calificativ injurios dat străinilor, în special nemților. – Din scr. šokac.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOÁCĂȚ s. v. guzgan, șoarece, șobolan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șoácăț (-ți), s. m. – 1. Șoarece. – 2. German, neamț (nume injurios, dat și altor străini din Europa de V.). – Var. șoacăță, (1) socîț. Origine incertă, poate expresivă cf. sb. šokac „sîrb catolic”, pe care Candrea îl propune ca etimon al rom., dar care nu poate explica primul sens din rom. Legătura cu slov. štakor „șoarece” (Cihac, II, 391) este îndoielnică. Pentru var., cf. Byck-Graur 26. – Der. șocățesc, adj. (nemțesc; occidental; ciudat); șocăție, s. f. (limbă pocită). Cf. șogan, șonț.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șoácăț s. m., pl. șoácăți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink