ȘMOTRUÍ, șmotruiésc, vb. IV. Tranz. (Arg.) 1. A certa, a mustra, a șmotri. 2. A munci din greu, a se trudi. 3. A face curățenie. (din șmotru + suf. -ui)
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șmotrui, șmotruiesc v. i. a face curățenie generală; a efectua munci gospodărești
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink