ȘLEFUÍ, șlefuiesc, vb. IV Tranz. 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a lustrui. ♦ Fig. A cizela, a retușa, a perfecționa un text literar. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza. 2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea). – Din germ. schleifen.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ȘLEFUÍ ~ésc tranz. 1) (suprafețe dure) A prelucra prin diverse operații tehnice (pentru a netezi). 2) (pietre scumpe, cristale etc.) A tăia formând multe fațete (pentru a mări strălucirea). 3) fig. (texte) A îmbunătăți prin redactare minuțioasă; a ciopli; a cizela. 4) fig. A face să se șlefuiască. /<germ. Schleifen
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ȘLEFUÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A-și forma deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se civiliza; a se cizela. /<germ. Schleifen
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘLEFUÍ vb. 1. a lustrui, (înv. și reg.) a sclivisi. (A ~ un obiect metalic.) 2. a netezi. (A ~ o suprafață metalică.) 3. v. cizela.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘLEFUÍ vb. v. civiliza, cizela, cultiva, rafina, stila, stiliza.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șlefuí (-uésc, -ít), vb. 1. A netezi un perete. – 2. A pili, a poliza. – 3. A lustrui, a glănțui. – Var. șlifui. Germ. schleifen, prin intermediul pol. šlifować (Cihac, II, 390; Borcea 208). – Der. șlefuială, s. f. (lustruit); șlefuitor, s. m. (lustruitor).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șlefuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șlefuiésc, imperf. 3 sg. șlefuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șlefuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se șlefui pe traseu expr. (intl.) a se iniția sau a se perfecționa în mai multe tipuri de infracțiuni în timpul perioadei de detenție.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink