ȘLEÁHTĂ, șlehte, s. f. 1. (Peior.) Clică, bandă; gloată, ceată. 2. Nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi. – Din pol. szlachta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘLEÁHTĂ șléhte f. 1) (în Polonia medievală) Nobilime măruntă. 2) Corp de armată constituit din nobili poloni. 3) depr. Grup de oameni care, unindu-se, recurg la acțiuni reprobabile; bandă, clan; gașcă; clică. /<pol. szlachta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘLEÁHTĂ s. (depr.) 1. bandă, cârdășie, clan, clică, gașcă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardașlâc, tacâm, taraf, (fig.) bisericuță. (Borfașii formau o ~.) 2. adunătură, gloată, scursură, strânsură, (Ban.) zbor. (Nu e decât o ~ de neisprăviți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șleáhtă s. f., (cete) pl. șléhte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

șleahtă, șlehte s. f. (peior.) clică, bandă; gloată, ceată
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink