ȘINDRUÍT, -Ă, șindruiți, -te, adj. (Reg.) Șindrilit². – V. șindrui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘINDRUÍT adj. v. șindrilit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘINDRUÍ vb. v. șindrili.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șindruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șindruiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink