ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. (Rar) Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘICANATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care șicanează; care face șicane. /a șicana + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘICANATÓR, -OÁRE adj. Care șicanează, căruia îi place să șicaneze; șicanier. [< șicana + -tor, după fr. chicaneur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘICANATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care șicanează, căruia îi place să șicaneze. (după fr. chicaneur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘICANATÓR adj., s. cârcotaș, (rar) procesiv, (pop.) cârtitor, gâlcevitor, (Mold. și Bucov.) cârciogar. (Om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șicanatór s. m., pl. șicanatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șicanatoáre s. f., pl. șicanatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink