ȘFĂIȚUÍRE, șfăițuiri, s. f. Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate. – După germ. Schweisserei.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘFĂIȚUÍRE ~i f. Procedeu de sudare prin forjare la cald, fără material de adaos. [Sil. -țu-i-] /<germ. Schweisserei
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șfăițuíre s. f., g.-d. art. șfăițuírii; pl. șfăițuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șfăițuí, șfăițuiésc, vb. IV (reg.) a suda piesele de oțel, prin forjare la cald, fără adaos de material.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink