ȘEVERUÍRE, șeveruiri, s. f. Acțiunea de a șeverui și rezultatul ei. – V. șeverui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘEVERUÍRE s.f. (Tehn.) Operația de netezire fină a flancurilor roților dințate. [După fr., engl. shaving].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘEVERUÍRE s. (TEHN.) răzuire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șeveruíre s. f., g.-d. art. șeveruírii; pl. șeveruíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților roților dințate necălite. – Șever + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘeveruÍ ~iésc tranz. (roți dințate) A prelucra cu șeverul. /șever + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘEVERUÍ vb. tr. a netezi fin flancurile roților dințate necălite. (după engl. shaving)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

șeveruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiésc, imperf. 3 sg. șeveruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeveruiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink