ȘESTÍNĂ, șestine, s. f. (Reg.) Loc neted pe vârful unui munte. – Șest (reg. „șes” < lat.) + suf. -ină.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘÉSTINĂ s. v. platou, podiș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șéstină, șéstine, s.f. (reg.) 1. șes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpșan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: șastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărelui.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șéstină s. f., g.-d. art. șéstinei; pl. șéstine
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink