ȘERVEȚÉL, șervețele, s. n. Diminutiv al lui șervet. ♦ Bucată de pânză sau de hârtie subțire (ușor creponată), care servește la ștersul gurii. – Șervet + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘerveȚÉl ~e n. (diminutiv de la șervet) Bucată de pânză sau de hârtie subțire folosită pentru șters gura în timpul mesei. /șervet + suf. ~el
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘERVEȚÉL s. (franțuzism înv.) servietă. (Acoperă dulceața cu un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șervețél s. n., pl. șervețéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink