ȘERUITÓR, șeruitoare, s. n. Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [Pr.: -ru-i-] – Șerui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘERUITÓR ~oáre n. Cuțit folosit la răzuirea resturilor de carne de pe pielea jupuită. [Sil. -ru-i-] /a șerui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șeruitór (persoană) s. m. (sil. -ru-i-), pl. șeruitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șeruitór (instrument) s. n. (sil. -ru-i-), pl. șeruitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink