ȘERPUITÚRĂ, șerpuituri, s. f. Fiecare dintre cotiturile unui drum, ale unui curs de apă etc.; sinuozitate, cotitură. [Pr.: -pu-i-] – Șerpui + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘerpuitÚrĂ ~i f. Loc de cotitură a unui drum sau a unui curs de apă; sinuozitate; curbură. [Sil. -pu-i-] /a șerpui + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘERPUITÚRĂ s. 1. v. cotitură. 2. v. meandru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șerpuitúră s. f. (sil. -pu-i-), g.-d. art. șerpuitúrii; pl. șerpuitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink