ȘENÍLĂ, șenile, s. f. Bandă metalică continuă de rulare a unor vehicule, constituită din plăci metalice articulate între ele, înfășurată peste roțile vehiculului situate pe aceeași parte, pentru a se obține o suprafață mai largă de contact cu terenul și o tracțiune mai mare decât a roților obișnuite în timpul deplasării. – Din fr. chenille.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘenÍlĂ ~e f. Organ de deplasare a unor vehicule (tancuri, tractoare etc.) constând dintr-o bandă metalică articulată, care permite circulația pe orice teren. /<fr. chenille
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘENÍLĂ s.f. (Tehn.) Organ de rulare al unor vehicule, format dintr-o bandă metalică continuă care se înfășoară peste roți. [< fr. chenille].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘENÍLĂ s. f. organ de rulare al unor autovehicule, dintr-o bandă metalică continuă care se înfășoară peste roți. (< fr. chenille)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șenílă s. f., g.-d. art. șenílei; pl. șeníle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șenilă, șenile s. f. 1. (la încălțăminte) talpă foarte groasă. 2. (prin ext.) încălțăminte cu talpă foarte groasă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink