ȘEMINÉU, șemineuri, s. n. (Livr.) Cămin (pentru foc). – Din fr. cheminée.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘEMINÉU ~ri n. livr. Sobă joasă cu vatră deschisă; cămin. [Sil. -mi-neu] /<fr. cheminée
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘEMINÉU s.n. Sobă mare ca un cuptor în zid, folosită la încălzirea unei camere; cămin. [Pl. -ee, -euri. / < fr. cheminée].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘEMINÉU s. n. sobă joasă, mare, zidită în perete, cu vatra larg deschisă; cămin. (< fr. cheminée)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘEMINÉU s. v. cămin.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șeminéu s. n., art. șeminéul; pl. șeminéuri / șeminée
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink