ȘCOLÍRE, școliri, s. f. Acțiunea de a (se) școli, instruire. – V. școli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

școlíre s. f., g.-d. art. școlírii; pl. școlíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘCOLÍ, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘCOLÍ vb. v. instrui, învăța.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

școlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlésc, imperf. 3 sg. școleá; conj. prez. 3 sg. și pl. școleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

școli, școlesc I. v. t. a instrui temeinic (pe cineva) într-un anumit domeniu. II. v. r. a se instrui, a se perfecționa într-un anumit domeniu.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink