ȘCOLĂRÍȚĂ, școlărițe, s. f. Elevă a unei școli (1). – Școlar + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘCOLĂRÍȚĂ ~e f. Fată care învață într-o școală; elevă. /școlar + suf. ~iță
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘCOLĂRÍȚĂ s. elevă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
școlăríță, școlăríțe, s.f. (reg.) învățătoare.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
școlăríță s. f., g.-d. art. școlăríței; pl. școlăríțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink