ȘCOLĂRÉSC, -EASCĂ, școlărești, adj. De școală (1) sau de școlar (1), caracteristic școlii sau școlarilor. ♦ Fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. – Școlar + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘcolĂrÉsc ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru școlari; propriu școlarilor. 2) fig. Care manifestă o viziune copilărească; lipsit de seriozitate; infantil; copilăros; neserios; pueril; naiv. /școlar + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘCOLĂRÉSC adj. școlar. (Viața ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

școlărésc adj. m., f. școlăreáscă; pl. m. și f. școlăréști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘCOLĂRÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi școlar. 2) A-și petrece anii de școlar împreună cu altcineva. /Din școlar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘCOLĂRÍ vb. v. școlariza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

școlărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. școlăreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink