ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘantajÁ ~éz tranz. (persoane) A supune unui șantaj; a face să fie cuprins de frica divulgării unui secret. /Din șantaj
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘANTAJÁ vb. I. tr. A practica șantajul, a face uz de șantaj. [< șantaj + -a].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘANTAJÁ vb. tr. a supune (pe cineva) unui șantaj. (< șantaj)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

șantajá vb., ind. prez. 1 sg. șantajéz, 3 sg. și pl. șantajeáză, 1 pl. șantajăm; ger. șantajând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink