ȘANTÁJ, șantaje, s. n. Constrângere exercitată asupra cuiva prin amenințarea cu divulgarea unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul; mijloc întrebuințat în acest scop. [Pl. și: șantajuri] – Din fr. chantage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘANTÁJ ~e n. 1) Constrângere exercitată asupra unei persoane în scopul de a obține un avantaj. 2) Mijloc folosit pentru a realiza acest scop. [Pl. și șantajuri] /<fr. chantage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘANTÁJ s.n. Constrângere exercitată asupra cuiva pentru a-i stoarce bani, favoruri etc. sub amenințarea dezvăluirii unor fapte secrete (incorecte) sau prin alte mijloace de amenințare sau intimidare. [Pl. -je, -juri. / < fr. chantage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘANTÁJ s. n. faptul de a stoarce cuiva bani, favoruri etc. sub amenințarea dezvăluirii unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidare. (< fr. chantage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

șantáj s. n., pl. șantáje/șantájuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink