ȘAMOTIÉR, șamotieri, s. m. Șamotar. [Pr.: -ti-er] – Șamotă + suf. -ier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘAMOTIÉR s.m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare și cu căptușirea cuptoarelor cu șamotă; șamotar, șamotor. [Pron. -ti-er. / < șamotă + -ier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘAMOTIÉR s. m. muncitor care se ocupă cu prepararea șamotei și cu căptușirea cuptoarelor cu șamotă; șamotar, șamotor. (< șamotă + -ier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘAMOTIÉR s. șamotar, șamotor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șamotiér s. m. (sil. -ti-er), pl. șamotiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink