ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘAmotÁr ~i m. 1) Muncitor specializat în operații de șamotare. 2) Muncitor specializat în prelucrarea șamotei. /șamotă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘAMOTÁR s.m. Șamotier. [< șamota + -ar].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘAMOTÁR s. m. șamotier. (< șamota + -ar)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘAMOTÁR s. v. șamotier.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șamotár s. m., pl. șamotári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink