ȘALGẮU, șalgăi, s. m. 1. (Înv.) Lucrător în ocnele de sare. 2. (Reg.) Condamnat la muncă în ocne; ocnaș. – Din magh. sóvágó.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘALGẮU ~i m. înv. 1) Muncitor în ocnele de sare. 2) Persoană condamnată la muncă în ocne; ocnaș. /<ung. sóvágó
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șalgău s. m., art. șalgăul; pl. șalgăi, art. șalgăii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink