ȘABANÁ, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii la curțile domnești. [Var.: șavaná s. f.] – Din tc. șebane.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘABANÁ ~le f. înv. Haină lungă, asemănătoare unui anteriu, purtată de slujitori la curtea domnească. [Art. șabanaua] /<turc. șebane
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șabaná (șabanále), s. f. – Livrea, haină de uniformă. – Var. șa(r)vana. Tc. șebane (Tiktin). Sec. XVIII.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șabaná s. f., art. șabanáua, g.-d. art. șabanálei; pl. șabanále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hervaneá f., pl. ele (turc. harvani și harmani). Vechĭ. Mantie de gală cu care, de la 1832, se investeaŭ domniĭ româneștĭ în fața sultanuluĭ și care a înlocuit vechea cabaniță. – La Dos. șervanea (ca șonț 1 din honț). Azĭ, est, iron. șarvana, șarbana, șavana și șabana, rantie, mantie largă, ca gĭubeaŭa saŭ rasa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink