ȘĂTRÚȚĂ, șătruțe, s. f. Diminutiv al lui șatră. [Var.: șetrúță s. f.] – Șatră + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

șătrúță, șătrúțe, s.f. (reg.) 1. cort mic al negustorilor ambulanți; șatră mică. 2. adăpost mic pentru vite sau unelte; șopron mic, șandrama.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șătrúță s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. șătrúței; pl. șătrúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink