ȘĂTRÁR, șătrari, s. m. 1. Țigan nomad. 2. (Reg.) Negustor ambulant care vinde în bâlciuri, la șatră (3). 3. Titlu dat boierului care avea în pază corturile unei tabere în timp de război; persoană care avea acest titlu. – Șatră + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘĂTRÁR ~i m. 1) (în Moldova medievală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Mare demnitar care avea în grijă cantonamentul oștirii în timp de război. ◊ Mare ~ dregător care avea în grijă corturile domnești. 2) Țigan nomad care trăiește în șatră. 3) înv. Negustor ambulant care vindea la o șatră, în balciuri. /șatră + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘĂTRÁR, șătrari, s.m. 1. Țigan nomad. 2. (Reg.) Negustor ambulant care vinde în bâlciuri, la șatră.
Sursa: DLRC (1980) | Adăugată de fery | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘĂTRÁR, șătrari, s.m. 3. Dregător domnesc care avea în pază corturile unei tabere în timp de război. – Variantă: șetrar s.m.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘĂTRÁR s. corturar, țigan nomad, (rar) șătraș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șătrár s. m. (sil. -trar), pl. șătrári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink