ȘĂNȚULÉȚ, șănțulețe, s. n. Diminutiv al lui șanț; șănțișor, șănțurel. – Șanț + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘĂNȚULÉȚ s. șănțișor, (rar) șănțuc, șănțușor, (înv.) șănțuț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șănțuléț s. n., pl. șănțuléțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink