ȘĂGÁLNIC, -Ă, șăgalnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Glumeț, hazliu; poznaș, șugubăț. – Șagă + suf. -alnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘĂGÁLNIC șăgalnică (șăgalnici, șăgalnice) 1) (despre persoane) Care este predispus spre șagă; înclinat să glumească. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă bună dispoziție. /șagă + suf. ~alnic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘĂGÁLNIC, -Ă, șăgalnici, -e, adj. Glumeț, hazliu, poznaș.
Sursa: DLRC (1980) | Adăugată de fery | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘĂGÁLNIC adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Șăgalnic ≠ melancolic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șăgálnic adj. m., pl. șăgálnici; f. sg. șăgálnică, pl. șăgálnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink