A ÎNZĂBĂLÁ ~éz tranz. (cai) A prevedea cu zăbale. /în + zăbală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înzăbălá vb. I (reg.) 1. a pune zăbala unui cal. 2. (fig.) a se face stăpân pe cineva, a-l duce de nas, a-l purta pe degete, a-l conduce după voie, a-l înfrâna.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înzăbălá vb., ind. prez. 1 sg. înzăbăléz, 3 sg. și pl. înzăbăleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink