ÎNVRĂJBITÓR, -OÁRE, învrăjbitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură. – Învrăjbi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVRĂJBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care învrăjbește; care stârnește vrajbă între oameni. /a învrăjbi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

învrăjbitór adj. m., s. m., pl. învrăjbitóri; f. sg. și pl. învrăjbitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink