ÎNVERȘUNÁT, -Ă, înverșunați, -te, adj. Îndârjit, necruțător, neînduplecat; aprig. – V. înverșuna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVERȘUNÁT adj. 1. v. furios. 2. aprig, aspru, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, neîmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă înverșunată.) 3. acerb, aspru, necruțător. (O dispută înverșunată.) 4. v. disputat. 5. v. violent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înverșunát adj. m., pl. înverșunáți; f. sg. înverșunátă, pl. înverșunáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVERȘUNÁ, înverșunez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. verseny „luptă”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNVERȘUNÁ ~éz tranz. A face să se înverșuneze. /în + ung. verșun
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNVERȘUNÁ mă ~éz intranz. A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai aprig; a se îndârji; a se încrâncena. /în + ung. verșun
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVERȘUNÁ vb. 1. a se îndârji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi. (Ce te-ai ~ așa pe el?) 2. v. înfuria. 3. v. îndârji.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înverșuná vb., ind. prez. 1 sg. înverșunéz, 3 sg. și pl. înverșuneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink