înveștíre s.f. (înv.) V. înveștere.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înveștí vb. IV (reg., înv.) V. învește.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Formele flexionare absente sunt înlocuite de cele ale verbului a învește. - gall

înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink