ÎNVĂLMĂȘÍRE, învălmășiri, s. f. Acțiunea de a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. – V. învălmăși.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

învălmășíre s. f., g.-d. art. învălmășírii; pl. învălmășíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNVĂLMĂȘÍ ~ésc tranz. A face să se învălmășească. /în + vălmășag
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNVĂLMĂȘÍ mă ~ésc intranz. A se amesteca de-a valma; a se îngrămădi în neorânduială. /în + vălmășag
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVĂLMĂȘÍ vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întâmplare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

învălmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învălmășeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink