ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ, învălmășeli, s. f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦ Fig. Confuzie, zăpăceală. 2. Luptă, încăierare, învălmășag. – Învălmăși + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ ~éli f. 1) v. A SE ÎNVĂLMĂȘI. 2) Îngrămădire de lucruri sau de ființe în neorânduială. 3) Forfotă a unei mulțimi de oameni. /a învălmăși + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ s. v. aglomerație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

învălmășeálă s. f., g.-d. art. învălmășélii; pl. învălmășéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink