ÎNVĂȚĂCÉL, învățăcei, s. m. (Fam.) Școlar, elev, discipol; ucenic. – Învățat + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVĂȚĂCÉL ~i m. fam. 1) Tânăr care învață într-o școală; elev; școlar. 2) Persoană care urmează un maestru; discipol. 3) Tânăr care învață o meserie; ucenic. /învățat + suf. ~el
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVĂȚĂCÉL s. v. discipol.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

învățăcél s. m., pl. învățăcéi, art. învățăcéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink