ÎNVÂRTITÚRĂ, învârtituri, s. f. 1. Faptul de a (se) învârti; mișcare în cerc, învârtire. ♦ (Pop.) Întorsătură, cotitură. 2. Fig. Manevră, șiretlic. – Învârti + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVÂRTITÚRĂ ~i f. Învârtire nerepetată. /a învârti + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVÂRTITÚRĂ s. 1. v. rotație. 2. v. piruetă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

învârtitúră s. f., g.-d. art. învârtitúrii; pl. învârtitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink