ÎNTURNÁT s. n. Înturnare. – V. înturna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTURNÁT s. v. înapoiere, întoarcere, revenire, venire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înturnát s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTURNÁ, întórn, vb. I. (Reg.) Refl. și tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia², a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcție. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNTURNÁ întórn tranz. 1) A face să se întoarne; a înapoa; a întoarce. 2) (despre boli sau alte stări) A lovi din nou; a întoarce. /în + a turna
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNTURNÁ mă întórn intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se înapoia; a se întoarce. 2) înv. A se întoarce cu fața (spre ceva sau cineva). /în + a turna
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTURNÁ vb. v. da, înapoia, întoarce, plăti, reapărea, recidiva, restitui, reveni, veni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înturná vb., ind. prez. 1 sg. întórn, 3 sg. și pl. întoárnă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

întórn, a -urná v. tr. (în și torn saŭ lat *intornare). Întorc, aduc acasă: Dumnezeŭ să te întoarne cu bine. (Cr.). Distorc, recapăt (baniĭ ș. a.). Îmĭ întorn vorba, îmĭ schimb vorba (hotărîrea, învoĭala, promisiunea). V. refl. Revin la punctu de plecare: mă´ntorn acasă. Ploile se´ntoarnă, ploile revin. – E bine să se deosebească mă´ntorn (acasă) de mă´ntorc (la dreapta, în pat).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink