2 intrări

4 definiții

ÎNTUNERICÍ, întunericesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întuneca. – Lat. intenebricare.

ÎNTUNERICÍ vb. v. înnopta, întuneca.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

întunericí vb. v. ÎNNOPTA. ÎNTUNECA.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

întunericitul s. (iron.) poreclă dată postum dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.

Intrare: întunerici

Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întunerici întunericire întunericit întunericind singular plural
întunericește întunericiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întunericesc (să) întunericesc întunericeam întunericii întunericisem
a II-a (tu) întunericești (să) întunericești întunericeai întunericiși întunericiseși
a III-a (el, ea) întunericește (să) întunericească întunericea întunerici întunericise
plural I (noi) întunericim (să) întunericim întunericeam întunericirăm întunericiserăm, întunericisem*
a II-a (voi) întunericiți (să) întunericiți întunericeați întunericirăți întunericiserăți, întunericiseți*
a III-a (ei, ele) întunericesc (să) întunericească întunericeau întunerici întunericiseră
Intrare: întunericire
întunericire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întunericire întunericirea
plural întunericiri întunericirile
genitiv-dativ singular întunericiri întunericirii
plural întunericiri întunericirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)